Boli ale Pancreasului / Cancer Pancreas

Pseudochistul pancreatic

Pseudochistul pancreatic apare ca o complicație a traumatismelor hepatice sau a pancreatitei acute, formându-se în cursul fazei de rezoluție a episodului de pancreatită acută și presupune o soluție de continuitate la nivelul ductelor pancreatice.

Semne și simptome

Majoritatea pseudochistelor pancreatice nu dau simptome. Totuși, în cazul prezenței acestora ele pot apărea sub forma unei triade:
  • Durere în etajul abdominal superior (epigastrică), cu sau fără iradiere în umărul stâng
  • Sindrom dispeptic
  • Pseudotumoră/ formațiune, palpabilă, bine individualizată de consistență elastică
Dacă simptomatologia se agravează pot să apară:
  • Sindrom ocluziv
  • Sindrom infecțios
  • Ruptura pseudochistului care duce la apariția ascitei (lichid în abdomen) sau peritonitei
  • Sângerare (hemoragie) în interiorul pseudochistului
  • Fistulă (comunicare) între pseudo-chist și un organ din vecinătate

Stabilirea diagnosticului

• Teste de sânge – enzimele pancreatice pot să apară modificate (amilaze, lipază)
• Sumar urină – prezența amilazei în urină (amilazurie)
• Teste de imagistică – ecografia abdominală – metodă imagistică neinvazivă și atraumatică, bazată pe ultrasunete, care presupune vizualizarea organelor intrabdominale, cu posibilitatea vizualizării unei formațiunii chistice
• Tomografia computerizată (CT) – realizează o serie de imagini detaliate a anumitor regiuni din corp, aceste imagini sunt preluate din diferite planuri; pentru o evidențiere mai bună a regiunii explorate se utilizează substanța de contrast; oferă detalii despre localizarea pseudochistului, dimensiuni, raporturile cu organele din jur etc, fiind metoda de elecție
• Colangio-RMN – metodă imagistică care se folosește de un câmp magnetic și de pulsuri de radiofrecvență pentru vizualizarea imaginii diferitelor organe și țesuturi ale corpului omenesc; pentru o mai bună vizualizare se poate utiliza și substanță de contrast; aduce date superioare referitoare la anatomia arborelui biliar și pancreatic
• Ecografia endoscopică – metodă care combină ecografia cu endoscopia, metoda permite vizualizarea formațiunii chistice, și diferențierea acesteia cu o tumoră malignă

Tratament

• Tratament conservator/medical (6 săptămâni) – sub supraveghere ecografică și dacă dimensiunea pseudochistului este sub 6 cm, care presupune: regim igieno-dietetic, antialgice (Algocalmin, Piafen, Paracetamol), antispastice (No-Spa), reechilibrare hidroelectrolitică la nevoie, antisecretorii gastrice, fermenți pancreatici pentru ameliorarea digestiei, antibioterapie profilactic, inhibitori ai secreției pancreatice
• Tratament chirurgical – dacă dimensiunea chistului este peste 6 cm și/sau pacientul este simptomatic, care presupune un drenaj intern al pseudochistului pancreatic prin abord chirurgical (clasic, laparoscopic, tehnica hibrid: laparoscopic asistat endoscopic)

După caz, se poate indica tratament endoscopic, ecoendoscopic, drenaj percutan.

Litiaza pancreatică / pancreatica cronică pseudotumorală

Litiaza pancreatică presupune prezența de calculi la nivelul ductelor pancreatice aflate în interiorul pancreasului.
Pancreatita cronica reprezintă o boală inflamatorie cronică a pancreasului caracterizată prin episoade repetitive de inflamație cu necroză și ulterior fibroza țesutului glandular, ducând progresiv la distrucția parenchimului exocrin și endocrin.

Semne și simptome

Se poate manifesta prin pusee repetitive de pancreatiă acută. Alte semne și simptome pot fi:
  • Durere continuă sau intermintentă în bară localizată la nivelul etajului abdominal superior (epigastric), cu iradiere în spate
  • Insuficiență pancreatică exocrină care se caracterizează prin mal absorbție, diaree, steatoree (scaune grăsoase, apar datorită scăderii abilității pancreasului de a secreta enzime pentru digestia grăsimilor, astfel mai multe grăsimi ajung în scaun nedigerate, scaunele având un aspect lucios, cu miros pătrunzător, care plutesc)
  • Insuficiență endocrină (apariție diabet zaharat)

Stabilirea diagnosticului

• Teste de sânge – enzimele pancreatice pot să apară modificate (amilaze, lipază)
• Sumar urină – prezența amilazei în urină (amilazurie)
• Teste de imagistică – ecografia abdominală – metodă imagistică neinvazivă și atraumatică, bazată pe ultrasunete, care presupune vizualizarea organelor intrabdominale, cu posibilitatea vizualizării unei formațiunii chistice; poate evidenția anomalii ale ductelor pancreatice (calculi, stenoze, dilatații), anomalii de parenchim (calcificări, pseudochiste)
• Tomografia computerizată (CT) – realizează o serie de imagini detaliate a anumitor regiuni din corp, aceste imagini sunt preluate din diferite planuri; pentru o evidențiere mai bună a regiunii explorate se utilizează substanța de contrast; poate evidenția anomalii ale ductelor pancreatice (calculi, stenoze, dilatații), anomalii de parenchim (calcificări, pseudochiste, aspect pseudotumoral, suspiciune prezență proces malign)

Tratament

  • Tratament chirurgical
în cazul pancreatitei cronice cu litiază pancreatică- protezare stenoză ductală pancreatică + extracție calculi de la nivelul ductului pancreatic, protezare cale biliară principală (după ce s-a exclus o neoplazie/ proces malign/ cancer)
  • Tratament endoscopic
În cazul stenozelor de cale biliară principală, de duoden, în cazul dilatării ductului pancreatic principal (anastomoză pancreatico-jejunal- prin care sucul pancretic este drenat în intestinul subțire), în cazul situațiilor când nu este eficient tratamentul endoscopic.

Tumori benigne pancreatice

Tumorile benigne sunt tumori necanceroase, ele rămânând într-un singur loc, fără a se răspândi în alte părți ale corpului. De asemenea după ce sunt îndepărtate ele nu reapar. Chiar daca acestea, nu sunt canceroase, ele vă pot provoca simptome prin presiune asupra structurilor din jur. Tumorile benigne de la nivelul pancreasului sunt tumori endocrine pancreatice care sunt clasificate în funcție de simptomatologie în tumori secretante și non-secretante. Cele mia frecvente tipuri sunt insulinoamele, gastrinoamele, glucagonoamele și somatostatinoamele.

Semne și simptome

Insulinomul – este o tumoră de dimensiuni mici (sub 2 cm), 90% din cazuri este benignă și își are originea în celulele beta insulare ale pancreasului endocrin. Ca și simptome se manifestă prin:
  • Slăbiciune, cefalee, confuzie, vedere dublă (diplopie), crize convulsive sau chiar comă în formele avansate
  • Scădere a glicemiei (hipoglicemie sub 45 mg/dl)
  • Dispariția rapidă a simptomelor după perfuzie cu Glucoză
  • Tahicardie, palpitații, transpirație excesivă
  • Simptome nespecifice
Gastrinomul (sindromul Zollinger- Ellison) – reprezintă o boală caracterizată prin hipersecreție de gastrină care duc la ulcere peptice multiple, recurente, cel mia frecvent cu localizare postbulbară, la nivelul duodenului, dar se pot localiza și la nivelul pancreasului, acestea fiind cu un potențial de malignizare mai crescut. Ca și simptome se manifestă prin:
  • Diaree și scaune grăsoase (steatoree caredatorită scăderii abilității pancreasului de a secreta enzime pentru digestia grăsimilor, astfel mai multe grăsimi ajung în scaun nedigerate, scaunele având un aspect lucios, cu miros pătrunzător, care plutesc)
Glucagonomul – este o tumoră neuroendocrină activă, mai rară, care se poate găsi la nivelul pancreasului și care secretă un hormon, glucagonul care determină creșterea nivelului de glucoză din sânge. Ca și simptome se manifestă prin:
  • Prezența de rash/iritație necrozantă migratorie și prezența diabetului zaharat
  • Intoleranță la glucoză
  • Hiperglicemie
  • Diaree
  • Senzație de sete și urinare excesivă (poliurie)
  • Creșterea apetitului
  • Stomatite
  • Urinare în timpul nopții (nicturie)
  • Scădere în greutate
  • Depresie
  • Tromboză venoasă profundă

Stabilirea diagnosticului

INSULINOM
• Analize de laborator – insulină crescută, peptidul C crescut, proinsulină (>22 pmol), absența plasmatică sau urinară a sulfonilureei

GASTRINOM
• Analize de laborator – cuantificare secreției acide gastrice bazele și maximale neprovocate, teste de provocare a secreției acide, calciul seric, dozare gastrinemie

GLUCAGONOM
• Analize de laborator – valori crescute ale glicemiei, dozare glucagon sangvin (>1000pg/mL), valori crescute cromogranină

Pentru toate tipurile de tumori beningne:

• Teste de imagistică – ecografia abdominală – metodă imagistică neinvazivă și atraumatică, bazată pe ultrasunete, care presupune vizualizarea organelor intrabdominale, cu posibilitatea vizualizării unei formațiuni tumorale la nivelul pancreasului, dar rar diagnostică

• Tomografia computerizată (CT) – realizează o serie de imagini detaliate a anumitor regiuni din corp, aceste imagini sunt preluate din diferite planuri; pentru o evidențiere mai bună a regiunii explorate se utilizează substanța de contrast; de elecție; vizualizează formațiunea tumorală, oferă detalii despre localizare dimensiuni, raporturile cu structurile anatomice din jur

• Rezonanta magnetica nucleara (RMN) – metodă imagistică care se folosește de un câmp magnetic și de pulsuri de radiofrecvență pentru vizualizarea imaginii diferitelor organe și țesuturi ale corpului omenesc; pentru o mai bună vizualizare se poate utiliza și substanță de contrast; alternativă la CT

• Ecografia endoscopică – metoda care combină ecografia cu endoscopia, utilă atunci când diagnosticul topografic nu este tranșat de examinările de mai sus

• Scintigrafie receptori de somatostatină (pentru diagnosticul gastrinomului)

Tratament

Insulinom – tratament chirurgical – presupune rezecția formațiunii tumorale (enucleere sau rezecție pancreatică în funcție de raportul cu ductul pancreatic principal),fie prin abord laparoscopic, fie prin abord chirurgical
  • În cazul tumorilor maligne tratamentul este similar celui din cancerul pancreatic (vezi mai jos)
  • În cazul glucagonomului pe lânga tratamentul chirurgical care este rar curativ se indică suplimentare cu aminoacizi și acizi grași, analogi de somatostatină

Cancerul pancreatic

Cancerul pancreatic reprezintă cancerul care se dezvoltă la nivelul pancreasului, un organ situat în spatele stomacului, în partea posterioară a cavității abdomenului. Conține glande care creează sucuri pancreatice (glandele exocrine), hormoni și insulină (glandele endocrine). Cancerul poate afecta atât glandele endocrine, cât și glandele exocrine din pancreas. Cel mai frecvent cancer pancreatic este adenocarcinomul pancreatic, cancer dezvoltat la nivelul pancreasului exocrin.

Exista mai mulți factori care duc la creșterea riscului unei persoane de a dezvolta cancer pancreatic, cum sunt:

  • Mutații genetice/modificări anormale la nivelul AND-ului celulelor pancreatice
  • Istoric familial de cancer pancreatic
  • Istoric familial de sindroame genetice care pot crește riscul de apariție a cancerului: mutații la nivelul genei BRCA2, sindromul Lych etc
  • Pancreatita – presupune inflamația cronică la nivelul pancreasului
  • Diabetul zaharat
  • Fumatul și consumul de alcool
  • Obezitatea
  • Dieta: alimentația bazată pe un aport crescut de sare, alimentele conservate, afumate

Semne și simptome

Cancerul pancreatic, poate sa vă dea următoarele simptome și semne:

  • Durerea în partea de sus a abdomenului, care iradiază în spate – mai ales în cazul cancerelor situate la nivelul corpului și cozii pancreasului
  • Lipsa poftei de mâncare
  • Senzație de balonare
  • Scădere în greutate, fără o cauză aparentă
  • Diabet recent diagnosticat
  • Colorarea în galben a tegumentelor și albului ochiului (icter sclero-tegumentar) – în cazul cancerelor situate la nivelul capului pancreasului
  • Mâncărimea pielii (prurit generalizat)
  • Scaune de culoare deschisă, alb (acolic)
  • Diaree
  • Scaune grăsoase (steatoree) – datorită scăderii abilității pancreasului de a secreta enzime pentru digestia grăsimilor, astfel mai multe grăsimi ajung în scaun nedigerate, scaunele având un aspect lucios, cu miros pătrunzător, care plutesc

Stabilirea diagnosticului

În cazul în care prezentați simptomele de mai sus, este necesar să efectuați următoarele teste și proceduri pentru stabilirea diagnosticului de cancer pancreatic:

• Analize de laborator – transaminaze, bilirubina, fosfataza alcalina, gamaglutamiltransferaza – GGT
• Dozare marker tumoral CA19-9
• Teste de imagistică – ecografia abdominală – metodă imagistică neinvazivă și atraumatică, bazată pe ultrasunete, care presupune vizualizarea organelor intrabdominale, cu posibilitatea vizualizării unei formațiuni tumorale la nivelul pancreasului
• Tomografia computerizată (CT) – realizează o serie de imagini detaliate a anumitor regiuni din corp, aceste imagini sunt preluate din diferite planuri; pentru o evidențiere mai bună a regiunii explorate se utilizează substanța de contrast
• Rezonanță magnetică nucleară (RMN) – metodă imagistică care se folosește de un câmp magnetic și de pulsuri de radiofrecvență pentru vizualizarea imaginii diferitelor organe și țesuturi ale corpului omenesc; pentru o mai bună vizualizare se poate utiliza și substanță de contrast
• Tomografia cu emisie de pozitroni (PET) – realizează o imagine care poate ajuta la aflarea extensiei celulelor canceroase în tot organismul. În această examinare se folosește un radionuclid (glucoza) care se injectează intravenos și se obține o imagine care evidențiază structurile ce utilizează glucoza; celulele neoplazice sunt mai active metabolic și utilizează glucoza mai intens decât celulele normale
• Ecografia endoscopică – metodă care combină ecografia cu endoscopia, metoda permite vizualizarea formațiunii tumorale și relația acesteia cu structurile anatomice din jur
• Colangiografia endoscopică retrogradă (ERCP) – procedura se realizează prin intermediul unui endoscop, cu introducerii unei substanțe radioopace la nivelul căilor biliare și efectuarea concomitentă a unei radioscopii
• Biopsia – manoperă care se poate realiza în timpul efectuării ecoendosocpiei sau ERCP-ului, prin care medicul, recoltează un fragment de țesut dintr-o zonă cu aspect suspect a pancreasului, care ulterior va fi analizată la microscop

Tratament

În funcție de stadiul cancerului și starea clinică pe care o aveți, există mai multe opțiuni de tratament, cum sunt tratamentul chirurgical și/ sau tratamentul oncologic.

  • Tratament chirurgical

În cazul localizării formațiunii tumorale la nivelul capului pancreatic se practică duodenopancreatectomia cefalică, intervenție care presupune îndepărtarea duodenului, a primei porțiuni din jejun, a capului pancreatic, ultima porțiune din stomac, a colecistului, ultima parte din calea biliară principală care conduce bila de la ficat la nivelul duodenului și a ganglionilor limfatici învecinați (limfadenectomie), urmată de refacerea ulterioară a continuității digestive. Pentru formațiunile tumorale situate la nivelul corpului și cozii pancreasului se practică pancreatectomia distală, uneori împreună cu splina (splenopancreatetomie) sau pancreatectomie centrală. În cazul leziunilor diseminate (împrăștiate) la nivelul întregului pancreas se practică pancreatectomia totală.

  • Chimioterapia

Tratament antitumoral, care folosește anumite medicamente în scopul distrugerii celulelor canceroase; aceasta poate fi administrat înainte de tratamentul chirurgical (chimioterapia neoadjuvantă) cu scopul reducerii în dimensiuni a formațiunii tumorale pentru a putea fi ulterior îndepărtată chirurgical sau, poate fi administrat după tratamentul chirurgical (chimioterapie adjuvanta) cu scopul distrugerii celulelor canceroase care ar putea deja fi răspândite în organism; de asemenea, chimioterapia, poate fi folosită ca unic tratament al cancerului pancreatic în cazul stadiilor avansate, în vederea ameliorării simptomelor.

  • Radioterapia

Tratament antitumoral, care folosește raze X de intensitate mare sau alte tipuri de radiații ce sunt capabile să distrugă celulele maligne; poate fi ca în cazul chimioterapiei de doua tipuri: neoadjuvantă sau adjuvantă.

  • Radiochimioterapia

Presupune combinarea chimioterapiei cu radioterapia, cu scopul creșterii eficientei acestora.