Cancerul Ovarian – Cauze, Stadii, Prevenție și Tratament

Cancerul ovarian, o afecțiune gravă a sistemului reproducător feminin, este o preocupare majoră pentru comunitatea medicală și paciente, deopotrivă. Cancerul ovarian se dezvoltă atunci când celulele ovarului suferă mutații genetice și încep să se dividă în mod haotic, formând tumori maligne. Din păcate, majoritatea cancerelor  ovariene sunt descoperite în stadii avansate ale evoluției lor, ceea ce limitează opțiunile de tratament disponibile pentru pacientele afectate. Totuși, atunci când este descoperit timpuriu, cancerul ovarian poate fi tratat cu succes, sporind semnificativ șansele de supraviețuire și îmbunătățind calitatea vieții pacientelor afectate.

Cancerul Ovarian – Factori de Risc

Cancerul ovarian apare când o celulă suferă mutații la nivelul ADN-ului, declanșând o creștere necontrolată și formarea tumorilor maligne. Cercetările arată că mutațiile genetice pot juca un rol semnificativ în dezvoltarea acestui tip de cancer. De asemenea, există o serie de factori de risc care pot crește probabilitatea unei femei de a dezvolta cancer ovarian, iar printre principalii factori de risc asociați acestei boli se numără:

  • Înaintarea în vârstă și menopauza: Riscul de a dezvolta cancer ovarian crește odată cu înaintarea în vârstă, în special după instalarea menopauzei.
  • Numărul de sarcini: Riscul de cancer ovarian este invers proporțional cu numărul de sarcini al pacientei. Femeile care au avut mai multe sarcini au un risc mai mic de a dezvolta cancer ovarian în comparație cu cele care nu au avut sau au avut mai puține sarcini.
  • Antecedentele heredo-colaterale de cancer ovarian sau cancer de sân: Femeile cu rude de gradul întâi (mamă, soră, fiică) care au avut cancer ovarian sau de sân prezintă un risc crescut de a dezvolta cancer ovarian.
  • Antecedentele personale de tumori ovariene: Pacientele care au avut tumori ovariene în trecut prezintă un risc crescut de a dezvolta cancer ovarian.
  • Excesul ponderal: Supraponderalitatea și obezitatea sunt asociate cu un risc crescut de cancer ovarian.
  • Administrarea tratamentelor hormonale de substituție după instalarea menopauzei: Utilizarea lor pe termen lung poate crește riscul de cancer ovarian.
  • Endometrioza: Prezența endometriozei, o afecțiune în care țesutul similar endometrului crește în afara uterului, poate fi asociată cu un risc crescut de cancer ovarian.

Înțelegerea și conștientizarea acestor factori de risc pot contribui la identificarea pacientelor cu un risc crescut de a dezvolta cancer ovarian și la implementarea unor strategii de prevenție și screening adecvate.

Stadiile Cancerului Ovarian

Cancerul ovarian este clasificat în patru stadii, determinate de gradul de răspândire a bolii. Iată o scurtă prezentare a fiecărui stadiu:

Stadiul I:

În stadiul I al cancerului ovarian, boala este localizată doar la nivelul ovarelor (la unul sau la ambele ovare).

În această fază incipientă, tumora poate fi relativ mică și poate fi restricționată la suprafața ovarului.

De obicei, pacientele nu prezintă simptome evidente și pot avea șanse mari de recuperare dacă boala este tratată în această etapă.

Stadiul II:

În stadiul II al cancerului ovarian, boala s-a extins dincolo de ovare și poate afecta alte țesuturi din pelvis, cum ar fi trompele uterine, uterul sau vezica urinară.

Deși este mai avansat decât stadiul I, cancerul este încă localizat în pelvis și nu s-a răspândit în afara acestei zone.

Tratamentul în stadiul II poate implica îndepărtarea chirurgicală a tumorii și a țesuturilor afectate, urmată de chimioterapie sau alte terapii.

Stadiul III:

Stadiul III al cancerului ovarian este caracterizat de răspândirea bolii în cavitatea abdominală și/sau în ganglionii limfatici din jurul pelvisului.

În această etapă, tumora poate afecta organele abdominale, cum ar fi intestinul sau stomacul.

Prognosticul în stadiul III este mai rezervat decât în stadiile anterioare, dar tratamentele moderne pot oferi încă o șansă de supraviețuire.

Stadiul IV:

În stadiul IV al cancerului ovarian, tumora s-a răspândit în afara cavității pelviene și a metastazat la distanță în alte organe, precum ficatul, plămânii sau alte părți ale abdomenului.

Deoarece cancerul s-a extins la distanță, tratamentul poate fi mai dificil, iar prognosticul este adesea rezervat.

Cu toate acestea, terapiile moderne pot îmbunătăți calitatea vieții pacientelor chiar și în această fază avansată a bolii.

Diagnosticul Cancerului Ovarian

Diagnosticul cancerului ovarian implică teste și investigații precum: analizele de sânge pentru markerii tumorali, ecografia transvaginală, CT-ul abdominal, biopsia și laparoscopia. Imagistica medicală, cum ar fi ecografia și CT-ul, poate detecta anomalii în ovar și poate oferi informații despre dimensiunea, formarea și compoziția oricărei mase. Testele sanguine pentru markeri tumorali, cum ar fi CA-125, pot fi utile, dar nu sunt definitive. În unele cazuri, poate fi necesară o biopsie pentru confirmarea diagnosticului.

Tratamentul Cancerului Ovarian

Opțiunile de tratament pentru cancerul ovarian sunt determinate în mare măsură de stadiul bolii și de starea generală de sănătate a pacientului. Tratamentul standard include:

Chirurgia

Chirurgia: Intervenția chirurgicală este adesea prima opțiune de tratament și implică îndepărtarea tumorii și a țesuturilor afectate, precum și a altor organe sau țesuturi, în cazul în care cancerul s-a răspândit.

Tratamentul chirugical pentru stadiile incipiente ale cancerului ovarian, I și II, poate implica următoarele proceduri:

  • Histerectomie totală: Îndepărtarea uterului.
  • Salpingo-ooforectomie bilaterală: Îndepărtarea ovarelor și a trompelor uterine de ambele părți.
  • Omentectomie: Îndepărtarea omentumului, un pliu al peritoneului care învelește organele cavității abdominale.

Este necesară prelevarea de biopsii de la nivelul recesurilor paracolice și al ganglionilor limfatici pelvini paraaortici pentru estimarea riscului de metastazare al celulelor tumorale. În cazul pacientelor tinere care doresc o sarcină viitoare, poate fi indicată salpingo-ooforectomia unilaterală dacă tumora este limitată la un singur ovar și histologia este favorabilă.

Pentru tumorile avansate în stadiul IIB-IIIC, intervenția chirurgicală poate include îndepărtarea întregului aparat reproducător feminin, omentectomie și biopsii de stadializare pentru realizarea unei citoreducții optime și pentru a reduce riscul de boală reziduală.

La pacientele cu neoplasm ovarian în stadiul IV, intervenția chirurgicală radicală poate crește rata de supraviețuire până la 5 ani postoperator pentru aproximativ jumătate dintre acestea și chiar până la 10 ani în anumite circumstanțe.

Chimioterapia:

După intervenția chirurgicală, chimioterapia poate fi utilizată pentru a distruge celulele canceroase rămase și pentru a preveni recurența bolii.

Terapia Țintită:

Această formă de tratament vizează anumite anomalii genetice sau proteine specifice care promovează creșterea cancerului ovarian, încercând să oprească sau să încetinească creșterea tumorii.

Prognosticul și Evoluția Bolii

Pacientele diagnosticate în stadiile incipiente, 1 sau 2, au, în general, perspective mai bune de supraviețuire și mai multe opțiuni de tratament decât cele diagnosticate în stadiile avansate – 3 sau 4. 

Cu toate acestea, chiar și în cazurile de cancer ovarian avansat, progresele în tratamentul oncologic au îmbunătățit semnificativ perspectivele de supraviețuire. Intervențiile chirurgicale moderne și terapiile țintite permit un mai bun control al  creșterii tumorilor și o îmbunătățire a calității vieții pacientelor. 

Este important să subliniem că fiecare caz de cancer ovarian este unic și că prognosticul poate varia în funcție de mai mulți factori, cum ar fi vârsta pacientei, starea generală de sănătate, tipul histologic al tumorii și răspunsul individual la tratament. Cu toate acestea, cu o abordare multidisciplinară și cu tratamente personalizate, multe paciente cu cancer ovarian pot să-și îmbunătățească semnificativ calitatea vieții și să trăiască mult timp cu această afecțiune.

Prevenția Cancerului Ovarian

Deși nu există modalități garantate de prevenire a cancerului ovarian, adoptarea unui stil de viață sănătos și conștientizarea factorilor de risc pot contribui la reducerea probabilității de apariție a bolii.

Combaterea cancerului ovarian este o luptă continuă care necesită eforturi colaborative între pacienți, medici și cercetători. Conștientizarea simptomelor, diagnosticul precoce și accesul la tratamente eficiente sunt cruciale pentru îmbunătățirea prognosticului și a calității vieții celor afectați de această boală.

HIPEC: O Strategie Inovatoare în Tratamentul Cancerului Ovarian

Cancerul ovarian este adesea diagnosticat în stadii avansate, când celulele canceroase se pot răspândi în cavitatea abdominală, un proces cunoscut sub numele de carcinomatoză peritoneală. În aceste cazuri, opțiunea de tratament cu HIPEC (chimioterapie intraperitoneală hipertermică) poate oferi speranță și poate îmbunătăți șansele de supraviețuire pe termen lung.

Procedura HIPEC este un tratament complex care combină chirurgia de îndepărtare a tumorilor vizibile (cunoscută ca și chirurgie citoreductivă) cu administrarea directă în abdomen a chimioterapiei încălzite. Acest tratament își propune să elimine celulele canceroase rămase după intervenția chirurgicală, care nu pot fi văzute cu ochiul liber.

Cum se desfășoară HIPEC?

În cadrul unei singure intervenții chirurgicale, procedura HIPEC include patru etape esențiale:

  1. Explorarea abdominală: O evaluare amănunțită a extinderii cancerului în cavitatea abdominală.
  2. Rezecția chirurgicală: Îndepărtarea tumorilor și a țesuturilor afectate.
  3. HIPEC: Administrarea chimioterapiei încălzite care circulă în cavitatea abdominală pentru a distruge celulele canceroase rămase.
  4. Reconstrucția: Restabilirea funcționalității organelor afectate, dacă este posibil.

Tratamentul HIPEC este unul personalizat și depinde de mai mulți factori, inclusiv de originea cancerului și de extinderea acestuia în momentul diagnosticării. În cazul cancerului ovarian, HIPEC este luată în considerare ca parte a tratamentului, mai ales atunci când boala s-a răspândit în cavitatea peritoneală.

Deși este un tratament inovator, HIPEC este o procedură invazivă și nu este lipsită de riscuri sau complicații. Este esențial ca pacienții să fie evaluați atent pentru a determina dacă aceștia sunt candidați potriviți pentru HIPEC. În plus, succesul procedurii este influențat de capacitatea de a îndepărta chirurgical toți nodulii tumorali vizibili și de starea generală de sănătate a pacientului.

Ce urmează după HIPEC?

După procedura HIPEC, pacienții sunt monitorizați atent, iar în unele cazuri, poate fi necesară administrarea chimioterapiei sistemice pentru a preveni sau întârzia recidiva cancerului. 

În concluzie, pentru pacientele cu cancer ovarian care se confruntă cu răspândirea bolii în cavitatea peritoneală, HIPEC reprezintă o rază de speranță, oferind nu doar un potențial de prelungire a vieții, ci și o calitate a acesteia îmbunătățită. Este crucial ca orice decizie medicală să fie luată în urma unei discuții aprofundate cu o echipă medicală specializată, care poate evalua toate aspectele relevante ale tratamentului.

Echipa noastră medicală, sub coordonarea Dr. Bartos, vă stă la dispoziție pentru a vă ajuta să înțelegeți mai bine opțiunile de tratament disponibile pentru cancerul ovarian.