Cancerul de ficat (Hepatic) – O Luptă Dificilă împotriva unei boli devastatoare

Cancerul de ficat (hepatic) reprezintă una dintre cele mai întâlnite patologii tumorale. Mai mult de 90% dintre cazuri sunt reprezentate de carcinomul hepatocelular, care poate fi dificil de tratat. Din păcate, multe persoane află că sunt diagnosticate cu cancer hepatic în stadii avansate ale bolii, ceea ce face ca tratamentul să fie mai dificil și mai puțin eficient.

Există mai multe tipuri de tumori hepatice, inclusiv carcinomul fibrolamelar, colangiocarcinomul, angiosarcomul, hemangiosarcomul sau hepatoblastoamele, acestea din urmă putând fi întâlnite la copiii cu vârsta sub 3 ani. De asemenea, tumori hepatice pot apărea ca urmare a metastazelor de la alte organe, cum ar fi glandele mamare, colonul sau cancerul gastric.

Statisticile arată că tumorile hepatice ocupă locul 6 în clasificarea patologiilor oncologice la nivel mondial. În Europa, afectează aproximativ 10 din 1000 de bărbați și 2 din 1000 de femei. În Statele Unite ale Americii, numărul anual de cazuri diagnosticate este estimat la 25.000 pentru bărbați și 11.000 pentru femei. În fiecare an, aproximativ 19.000 de persoane pierd lupta cu această boală, iar altele se luptă cu aceasta în fiecare zi.

Una dintre cauzele principale ale cancerului hepatic este infecția cu virusul hepatitei B sau C, care este întâlnită frecvent în unele zone ale lumii. Diagnosticul acestei boli este adesea întârziat, deoarece simptomele pot fi confundate cu alte afecțiuni, cum ar fi oboseala, durerea abdominală sau pierderea în greutate.

CAUZE CANCER HEPATIC: DESCOPERĂ CEI MAI MARI FACTORI DE RISC!

Ai auzit vreodată despre cancerul hepatic? Acest tip de cancer poate fi foarte periculos și poate apărea la orice vârstă. Dar ce anume cauzează apariția lui?

Ei bine, mutațiile genetice ale celulelor hepatice sunt principala cauză a formării tumorilor hepatice. La copiii cu hepatoblastoame, sindromul Beckwith-Wiedemann și hemihipertrofia cauzată de mutația cromozomului 11 pot fi, de asemenea, factori de risc.

Dar să discutăm mai mult despre factorii de risc care pot contribui la apariția mutațiilor ADN-ului hepatocitelor și la apariția cancerului hepatic primar la adulți. În cele ce urmează, vei descoperi principalele cauze ale cancerului hepatic.

INFECȚIA CRONICĂ CU VIRUSURILE HEPATITICE B ȘI/SAU C

Infectarea cu virusurile hepatice de tip B și C este considerată cronică atunci când evoluția bolii înregistrează o perioadă mai mare de 6 luni și determină apariția disfuncției hepatocitare. La nivel mondial, Virusul Hepatitic B (VHB) este responsabil de aproximativ 50% din numărul total de hepatocarcinoame, în timp ce Virusul Hepatitic C (VHC) este implicat în 25% dintre cazurile de cancer hepatic.

CIROZA HEPATICĂ DE CAUZĂ INFECTIOASĂ, ALCOOLICĂ SAU MEDICAMENTOASĂ

Ciroza hepatică poate apărea din cauza unor boli infecțioase, cum ar fi hepatita sau din cauza consumului cronic de alcool sau medicamente. În orice caz, această boală poate fi extrem de periculoasă și poate crește riscul de apariție a cancerului hepatic.

PATOLOGII HEPATICE DE TIPUL HEMOCROMATOZEI WILSON ȘI DEFICITULUI DE ALFA-1-ANTITRIPSINA

Hemocromatoza Wilson reprezintă o boală ereditară care determină depozitarea fierului obținut din alimentație la nivel hepatic. Deficitul de alfa-1-antitripsina reprezintă a 3-a cea mai frecventă patologie ereditară la caucazieni și este implicată în etiologia cirozei hepatice, prin depunerea unor proteine anormale la nivelul hepatocitelor.

DIABETUL ZAHARAT ȘI ASOCIEREA SINDROMULUI METABOLIC

Unul dintre factorii de risc pentru apariția cancerului hepatic este diabetul zaharat și sindromul metabolic asociat.

Este important să înțelegi că diabetul nu este doar o problemă de reglare a nivelului de zahăr din sânge, ci poate avea consecințe grave asupra întregului organism, inclusiv asupra ficatului. Persoanele cu diabet sunt mai expuse riscului de a dezvolta steatoză hepatică, o afecțiune în care ficatul se umple de grăsimi, ceea ce poate duce la apariția cancerului hepatic.

De asemenea, sindromul metabolic asociat diabetului zaharat, caracterizat prin obezitate, hipertensiune arterială și dislipidemie, este un factor de risc important pentru dezvoltarea cancerului hepatic.

PREZENTA STEATOZEI HEPATICE NON-ALCOOLICE

Steatoza hepatică non-alcoolică este o afecțiune în care ficatul acumulează grăsimi în exces, ceea ce poate duce la inflamație și leziuni hepatice. Această afecțiune este adesea asociată cu obezitatea, diabetul și sindromul metabolic. Studiile arată că persoanele cu steatoză hepatică non-alcoolică sunt mai predispuse la dezvoltarea cancerului hepatic.

EXPUNEREA LA AFLATOXINE

Aflatoxinele sunt substanțe toxice produse de anumite tipuri de mucegaiuri, cum ar fi Aspergillus flavus si Aspergillus parasiticus. Aceste mucegaiuri pot crește pe cereale, arahide, nuci de pământ și orez, iar expunerea la aflatoxine poate crește riscul de cancer hepatic. În plus, aflatoxinele pot fi prezente în laptele matern al mamelor care consumă alimente contaminate cu aceste toxine.

ADMINISTRAREA ÎNDELUNGATĂ DE STEROIZI ANABOLICI

Steroizii anabolici sunt o clasă de hormoni care sunt utilizați pentru a crește masa musculară și performanța sportivă. Cu toate acestea, administrarea îndelungată de steroizi anabolici poate crește riscul de apariție a adenoamelor hepatocelulare, care au un risc crescut de malignizare și evoluție către hepatocarcinom celular.

APARTENENȚA LA SEX

Cancerul hepatic este de 4 până la 8 ori mai frecvent în cazul sexului masculin. Cu toate acestea, cercetătorii nu sunt siguri de motivele acestei diferențe de gen. Este posibil ca hormonii sexuali masculini să joace un rol în dezvoltarea cancerului hepatic.

HEPATOBLASTOAMELE LA COPII: FACTORI DE RISC SI PREVENIRE

Hepatoblastoamele reprezintă tumori hepatice rare care apar în principal la copiii cu vârsta sub cinci ani. Acestea sunt mai frecvente în rândul băieților și sunt caracterizate prin formarea de celule imature hepatice (hepatoblaste) care se multiplică în mod anormal. În prezent, cauzele exacte ale hepatoblastoamelor nu sunt pe deplin cunoscute, dar sunt identificați mai mulți factori de risc care pot contribui la dezvoltarea acestei afecțiuni.

Displazia renală și diverticuloza Meckel

Studiile au arătat că, copiii care suferă de displazie renală și diverticuloza Meckel sunt mai susceptibili la dezvoltarea hepatoblastoamelor. Acest lucru se datorează faptului că aceste condiții sunt asociate cu malformații congenitale ale ficatului.

Istoric familial de polipomatoză și adenocarcinom

Copiii ale căror rude de gradul I sau II au avut polipomatoză familială și adenocarcinom sunt mai susceptibili să dezvolte hepatoblastoame. Acesta este un indicator puternic al faptului că boala este legată de factorii genetici.

Naștere înainte de termen sau retard de creștere intrauterina

Copiii care se nasc prematur sau cu un retard de creștere intrauterină au un risc crescut de a dezvolta hepatoblastoame. Acest lucru se datorează faptului că sistemul lor imunitar nu este suficient de puternic și nu poate lupta împotriva celulelor anormale.

Infecția cu VHB în perioada neonatală

Infecția cu virusul hepatitei B (VHB) în perioada neonatală poate crește riscul de hepatoblastom. Este important ca mamele să fie testate pentru VHB în timpul sarcinii și, dacă este necesar, să primească tratament pentru a preveni transmiterea virusului la copil.

Expunerea gestațională a mamei la gonadotropine, consumul de alcool în sarcină și administrarea de contraceptive orale pentru perioade îndelungate

Expunerea la gonadotropine, consumul de alcool în timpul sarcinii și administrarea de contraceptive orale pentru perioade îndelungate de timp poate crește riscul de hepatoblastom la copii. Este important ca mamele să evite acești factori de risc în timpul sarcinii.

Asocierea cu alte afecțiuni

Hepatoblastoamele pot fi asociate cu alte afecțiuni genetice precum neurofibromatoza de tip I, trisomia 18, tirozemia, galactozemia, deficitul de alfa-1-antitripsina și sindromul Li-Fraumeni.

DIAGNOSTICUL CANCERULUI HEPATIC

Prin urmare, diagnosticul cancerului hepatic este esențial pentru tratamentul precoce al acestei boli și este stabilit de către medicul gastroenterolog cu ajutorul informațiilor obținute din examenul clinic și investigații clinice precum:

Analize de laborator pentru determinarea markerilor tumorali

Una dintre cele mai comune metode de diagnosticare a cancerului hepatic este prin intermediul analizelor de laborator. Acestea includ determinarea valorilor serice ai markerilor tumorali specifici, cum ar fi alfa fetoproteina (AFP), care sunt prezenți în sângele pacientului încă din perioada timpurie de evoluție a cancerului hepatic.

In cazul pacienților cu cancer hepatic, nivelul AFP poate fi crescut, ceea ce poate sugera existența unui cancer hepatic. Cu toate acestea, nivelul crescut al AFP poate fi și cauzat de alte afecțiuni hepatice, cum ar fi ciroza.

Ecografia hepatica

Ecografia hepatica este o alta metodă de diagnosticare a cancerului hepatic. Aceasta poate ajuta la identificarea modificărilor structurale la nivel hepatic cauzate de procesele tumorale de la acest nivel. În plus, ecografia poate ajuta la determinarea dimensiunii și a poziției tumorii, precum și la evaluarea prezenței altor afecțiuni hepatice.

Rezonanta magnetica nucleara (RMN) sau computer tomografie (CT)

Atât RMN-ul cât și CT-ul sunt metode avansate de diagnosticare a cancerului hepatic. Acestea pot oferi imagini detaliate ale structurii hepatice și pot ajuta la identificarea tumorilor de dimensiuni mai mici decât cele vizibile prin intermediul ecografiei.

De asemenea, RMN-ul și CT-ul pot ajuta la identificarea prezenței metastazelor la nivelul altor organe și țesuturi.

Biopsia hepatica

Biopsia hepatică este o intervenție minim invaziva prin intermediul căreia se recoltează probe de țesut hepatic pentru examinare citologica. Aceasta poate fi efectuata sub ghidaj ecografic sau CT, în funcție de poziția tumorii.

Biopsia hepatică poate ajuta la confirmarea diagnosticului de cancer hepatic și la evaluarea gradului de malignitate al tumorii.

TRATAMENTUL TUMORILOR HEPATICE

Tratamentul cancerului hepatic este determinat de stadiul tumorii, existenta metastazelor și starea generală de sănătate a pacientului. Opțiunile de tratament sunt variate si includ:

• Hepatectomie parțială, o intervenție chirurgicala care îndepărtează tumora primară din ficat. Aceasta metodă este recomandată pacienților fără ciroză hepatică și care prezintă o singură tumoră delimitată bine în parenchimul hepatic.
• Transplantul hepatic este o opțiune pentru pacienții cu funcția hepatică ireversibil afectata, dar fără metastaze secundare și alte afecțiuni asociate care ar putea afecta organul transplantat.
• Tratamentele locale folosesc radiofrecvența, microundele sau crioterapia pentru a distruge celulele canceroase prin căldură sau azot lichid. Acestea sunt efectuate sub anestezie locală și ghidaj ecografic.
• Injectarea de alcool pur – etanol în tumoră poate fi utilizată pentru a distruge celulele canceroase.
• Chemoembolizarea este o forma de chimioterapie care implica injectarea de medicamente la nivelul arterei hepatice. Această metodă poate fi folosită ca alternativă la radioterapie sau chimioterapie sistemică.
• Radioterapia este o altă metodă de tratament utilizată pentru distrugerea celulelor tumorale ale cancerului hepatic. Aceasta utilizează radiații ionizante și este indicată pacienților care nu pot beneficia de alte terapii sau care nu au avut o evoluție favorabilă după alte tratamente. Cu toate acestea, este important de menționat că radioterapia poate afecta și țesuturile sănătoase din jurul tumorii, ceea ce poate duce la efecte secundare.

Terapia medicamentoasă țintită se concentrează asupra anomaliilor celulelor canceroase și are ca scop distrugerea eficientă a țesutului tumoral. Această metodă este indicată mai ales pacienților care prezintă anumite defecte genetice la nivelul celulelor tumorale și presupune testarea anterioară, în laborator, a eficacității terapiei asupra țesutului tumoral recoltat prin biopsie.

Imunoterapia stimulează sistemul imunitar sa lupte împotriva celulelor tumorale. Această metoda poate fi utilizată pentru a ajuta pacienții să lupte împotriva cancerului hepatic prin modificări specifice pe care le induce asupra sintezei anumitor proteine, de către țesutul tumoral. In acest fel, sistemul imunitar poate recunoaște mai ușor celulele structurale tumorale și poate iniția procese de legare specifice la nivelul acestora, pentru distrucție ulterioară.

Chimioterapia sistemică este o metodă de tratament care utilizează substanțe cu rol în distrucția celulelor canceroase cu rată accelerată de multiplicare. Această metodă poate fi utilizată atât in stadiile incipiente ale bolii, cât și în cazurile în care cancerul hepatic s-a răspândit la alte parți ale corpului.